Punct si de la capat.

Se insereaza. Cu mainile reci intra in casa, se duce la bucatarie si.si face un ceai.

 

Se aseaza la calculator.Brusc in fata i se deruleaza rapid filmuletul in care tu i.ai facut cea mai mare surpriza. Momentul in care, iesind din curte, a vazut zeci de petale de trandafiri ducand spre tine, spre zambetul tau, spre sufletul tau.

Isi aprinde o tigara. Ii intra fum in ochi, o lacrima se prelinge pe obraz. Se sterge repede si trage un fum. Simte ca trage ultimele fumuri din ceea ce a fost sa fie povestea ei, a ta, a voastra. Sterge toate pozele mai putin una; ultima poza, ultima imbratisare, ultimul sarut. Si.ar fi dorit ca atunci cand o imbratisai s.o faci sa simta, ca atunci cand ii spuneai c.o iubesti sa o fi spus ca si cand ar fi fost adevarat. Nu stie daca ai cautat fericire de moment sau un loc pentru vindecarea inimilor zdrobite. Cade scrum pe masa. Se ridica usor si sufla totul, aducandu.si aminte de momentele in care s.a simtit ca o frunza.n bataia vantului. Ca in seara asta. Cand te.a asteptat si n.ai mai venit, cand te.a sunat si.a raspuns ea.

Si nu.si doreste sa treaca totul atat de repede. Nu vrea ca ultimele ei amintiri legate de tine sa fie atat de ravasitoare, sa.i sfasie sufletul precum o hiena infometata. Simte cum in adancul ei se da o lupta intre delir si ratiune, intre pasiune si rutina. Asteptand un raspuns al framantarilor sale ajunge la concluzia ca tot ce.a ramas in urma ta este scrumul trairilor sale, scrum ramas precum aerul proaspat dupa ploaie. Si realizeaza ca visul trait pana acum s.a terminat.

Se uita la pat. Acel pat in care v.ati pierdut prima oara in cearceafuri, acele asternuturi albe care inca pastreaza parfumul tau, perna care a pastrat trasaturile fetei tale strabatute de lumina inocenta a diminetii. Se simte coplesita de faptul ca locul care pastreaza atatea amintiri, locul in care puteati fi doar voi doi, feriti de ochii iscoditori ai lumii, s.a transformat in propria ei inchisoare. Peretii albi incarcati de umbrele apusei fericiri vor pastra mereu povara trairilor ei copilaresti

Se ridica incet de pe scaun, se aseaza pe pat. O doare. Priveste pierduta in gol apoi se intinde. Pe tavan e poza ta. Se uita la ea. Cateva momente de ras frenetic apoi tacere. Nu vrea sa.l trezeasca pe copilul ce se ascunde in inima ei. Se ridica.

Se schimba, isi ia haine negre. “Sunt in doliu.Sunt in doliu pentru ca azi ai murit, pentru ca de azi nu mai esti decat o fotografie, o imagine stearsa dar totusi imprimata pe retina inimii mele.” Incepe sa planga. Isi sterge ochii inlacrimati si se uita la tigara. “S.a ars ca si tine…” . O ultima lacrima ii curge pe obraz. Trage ultimul fum. Stinge tigara. Zambeste. “Te.am iubit…”